alcoor

Că există gunoaie pe pământ ştiam de mult… Că există otrepe, nemernici… hidoşi şi scorburoşi la suflet… iară ştiam.

Dar nu ştiu de ce mă mai mir ori de câte ori îmi mai iese în cale câte o stârpitură de cea mai josnică speţă…

Iată, mai ieri mă apostrofa colea un asemenea…. (biiiiiip!)…

Am făcut, recunosc, eroarea de a-l trata cu atenţie, de a considera dreptul lui la opinie şi de a-i aproba comentariul vădit duşmănos şi pe afară atât faţă de subiect cât şi de adevăr.

Ce face scârbavnicul mădular? Se simte băgat în seamă şi şarjează mai departe, umplând spaţiile albe cu dejecţiile minţii sale de avorton. Iniţial am vrut să îl bag în pizda mă-sii, să îl ignor şi să îmi văd mai departe de treabă. Însă mi-am dat seama că aş greşi. Nu, asemenea accident genetic, asemenea mumie de tembel antic trebuie scoasă la lumină ca pe vipere, smulşi colţii veninoşi şi aruncaţi peste gardul Cotroceniului, de unde sunt plătiţi ca să spurce paginile scrise împotriva lu’ tăticu’ lor.

Iată ce îmi scrie…

“Dragul meu, imi cer iertare pentru vocabular (Ce neobrazare pe mine sa vorbesc “pe limba mea”!) si iti promit ca de-acum incolo voi vorbi numai “pe limba ta” pentru a nu-ti solicita excesiv capsorul de militian.

Lasind la o parte toate aceste nimicuri lipsite de orice importanta, ar trebui sa incepi prin a ne povesti cum va era preda in cadrul fabricii de militieni ora de ura. Cum trebuia voi sa urati din strafundul sufletului pe ceilalti oameni ce nu purtau uniforma si cascheta de militian. Si cum in cursul exercitiilor permanente la care ati fost supusi, s-a nascut in voi aceasta ura neimpacata pe care o manifesti la tot pasul, acest dezgust profund fata de ceilalti oameni, semenii tai, deveniti un soi de dusmani neimpacati, inamici ce in tenebre uneltesc distrugerea ta si a sotilor tai militieni.

Si mai ales cind a avut loc aceasta schimbare in tine, in momentul cind ai fost ejaculat de organul din care erai parte comuna, asemeni unei burti ce gindea in locul fiecaruia dintre voi, sau atunci cind ai intilnit acea lume ostila din strainatati. Cind ai inceput sa faci aceasta distinctie intre multimea ostila, de “bucuresteni”, etc, etc si organul burtii comune de militieni. Pe ce cai miraculoase ti-au fost revelate aceste “adevaruri sublime” despre care mai toata vremea aiurezi? Intalnirea ta cu Dumnezeirea, dezvaluirile ce ti-au fost facute in chip fericit, ce-ai zice despre toate acestea sa ne vorbesti. Cu stima si compasiune, ( hidalgo )”

No comment. Îmi rezerv dreptul de a-l ignora şi de a nu mai respecta dreptul la opinie al unor entităţi, ale unor ectoplasme în ale gândirii.

Fără stimă, “hidalgo”!